Pământul nostru e mai sărac în genii decât Universul în stele fixe şi mai lesne se naşte în văile nemăsurate ale haosului un nou sistem solar decât pe pămant un geniu.
Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.
Poate că e prea mult să avem două piese cu Chilian într-o săptămână, dar asta se potriveşte perfect cu starea mea din aceste zile.
Cea mai frumoasă voce a rockului românesc. La prima aniversare după reînviere.
Iarna şi-a intrat serios în drepturi, aşa că, în dimineaţa asta, nu servim folk la cafea, ci puţin rock de sezon...
Deşi influenţat destul de mult de stilul AC/DC, a fost supranumit "primul album hard-rock din istoria muzicii româneşti". Nu ştiu cum a fost atunci, dar pot sa presupun că vocea lui Cristi Minculescu a fost pentru societatea orwelliană a acelor ani un şoc la fel de mare ca cel pe care l-a avut America la auzul tonalităţilor abordate de Robert Plant la începutul anilor '70.
1. Doar pentru voi
Piesă "cuminte" din punct de vedere al versurilor, deşi instrumentaţia şi vocea solistului anunţau un album foarte necesar în peisajul rock de atunci.
2. Trenul fără naş
Un adevărat imn al unei generaţii care-şi stăpânea cu greu mugurii rebeliunii.
3. Pe ape
"Hells Bells" în variantă românească...
4. La popas
O piesă mai elaborată, o voce mai înaltă ca oricând...
5. Cei ce vor fi
Sincer, nu ştiam că versurile sunt ale lui Mircea Dinescu. Mai e puţin, mai e un pic, până la marele nimic...
6. Spre ziuă
Piesa politică, impusă de cerberii cenzurii, despre lumină şi pace.
7. Noaptea
O baladă rock românească. Poate chiar prima...
8. Iris
Semnătură peste timp şi simbol al legăturii cu fanii.
Stefan Hrusca - Clopotul reintregirii
Phoenix – Omule, cine eşti tu?
Piesa face parte din coloana sonoră a filmului "Agentul straniu", în regia lui Savel Stiopul. Pasajul muzical este realizat pe sintetizatorul Moog al claviaturistului Günter Reininger şi va fi reluat în "Zoomahia".
Mondial – Patida-dam-dam
Ultima apariţie discografică Mondial, lansată într-o perioadă în care trupa era pe o pantă descendentă. E singura înregistrare „oficială” în componenţa Iuliu Merca, Filip Merca, Nicu Enache şi Puiu Haţeganu.
Magic – Paşi pierduţi
Sunet britanic, originar din Mediaş. Interpretarea plană este parţial atenuată de ştiinţa instrumentelor.
Progresiv TM – Crede-mă
Grupul timişorean este cea mai vie şi mai coerentă prezenţă de pe această compilaţie, iar piesa de mai sus are ritmuri ce amintesc întrucâtva de Deep Purple şi Uriah Heep.
Stereo – Copii ai vieţii
Chitara lui Adrian Ordean transformă lipiturile şi mimetismul de influenţe într-un sunet postmodernist.
Progresiv TM – Acest pămînt
Experimental Q – Flori
Piesă foarte lucrată, cu o aplecare spre jazz în părţile instrumentale.
Roşu şi Negru – Imnul copiilor
O piesă pop cât se poate de "politically correct", inclusiv din punctul de vedere al ritmului.
Savoy – Pe o rază de lumină
Compoziţia lui Marian Nistor este potenţată în mod spectaculos de vocea Păuniţei Ionescu, "doamna albă cu vocea neagră" a anilor '70-'80.
Cristal – Clipa de aur
Sau vocea lui Vasile Şeicaru pe atmosferă de jazz-rock şi cafe concerto.
Documentare realizată pe Wikipedia şi pe Muzici şi faze.
În 1926, Gheorghe Pantazi, un lăutar din Tulcea, cunoscut sub pseudonimul Georges Boulanger, a scris o piesă de salon, "Avant de mourir", considerată unul dintre cele mai triste cântece scrise vreodată. În 1939, Jerry Kennedy descoperă cântecul, îi adaugă versuri şi o înregistrează cu trupa "The Ink Spot". Iar în 1956, tot el îi descoperă pe "The Platters", cărora le încredinţează piesa ce avea apoi să domine toate topurile din acea vreme, detronându-l chiar şi pe Elvis Presley.
©Template by Dicas Blogger.
