Florian Pittiş - Mi-am dorit o maşină
Azi-dimineaţă, mi s-a făcut dor de Pittiş... În acelaşi timp cu pliculeţul din cana de ceai, am scos din ungherele minţii o amintire cu el.
Urmasul demn al unui suflet care simte folk si al unei inimi care bate rock
Azi-dimineaţă, mi s-a făcut dor de Pittiş... În acelaşi timp cu pliculeţul din cana de ceai, am scos din ungherele minţii o amintire cu el.
O carieră relansată în 1967, când a fost cenzurat de generalul de Gaulle pentru că le-a reproşat francezilor lipsa de recunoştinţă faţă de americani.
Un om simplu, prietenos, plin de un umor foarte fin, deloc vulgar, bucuros să fie în compania prietenilor, a oamenilor în general. În "INDEX 66",prima formaţie în care a cântat, a fost chitarist şi solist vocal, iar în "CROMATIC" a trecut la chitară bas şi a câştigat marele premiu la Festivalul Studenţesc la Bucureşti în 1969.Peste câţiva ani s-a alăturat grupului "MONDIAL" la chitară solo, iar în 1977 şi-a împlinit visul, întorcându-se la Cluj şi înfiinţând "SEMNAL M", formaţia lui de suflet, în care a activat până în ultima zi a vieţii sale. (sursa)
Semnal M - Primavara Romaneasca
Nu vi se pare că zilele din anul ăsta seamănă îngrozitor de mult între ele ? E drept că, din când în când, se năpusteşte asupra noastră un escadron de fulgi. Prin urmare, am decretat că e încă iarnă. Anotimpul răcelii şi al singurătăţii. Momentul potrivit pentru o altă cafea cu aromă de folk, în care se oglindeşte amintirea unei iubiri de mult pierdute...
Unul şi cu unu nu mai vor să facă,
nu mai vor să facă niciodată doi,
tabla adunării tremură săracă,
s-a mutat întreaga lume între noi…
Pământul nostru e mai sărac în genii decât Universul în stele fixe şi mai lesne se naşte în văile nemăsurate ale haosului un nou sistem solar decât pe pămant un geniu.
Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.
La colţ de străzi, se adună verde de brad ce nu mai are puterea să-şi jelească impusa umilire.
Jar la vad de râu o stea-i pe grund.
Noapte bună, fată de brad nins!
A fost ziua ta şi-am să te-ascund
în tăcerea care m-a surprins.
Frank Sinatra, Dean Martin şi Sammy Davis Jr., adică cea mai mare parte din Rat Pack, la Kiel Opera House din St. Louis, Missouri. Era luna iunie a anului 1965. Iar Johnny Carson era gazda spectacolului.
Poate că e prea mult să avem două piese cu Chilian într-o săptămână, dar asta se potriveşte perfect cu starea mea din aceste zile.
Cu puţină întârziere, să celebrăm şi noi 69 de ani de când diamantul ieşit din rugina visului american continuă să se revolte prin voce, spirit şi efervescenţă.
Iar e luni. După un weekend leneş, cu căderi de curent, mă târăsc spre muncă...
Cea mai frumoasă voce a rockului românesc. La prima aniversare după reînviere.
Cărţile, ferestre între ziduri... Am aranjat cărţi în noua bibliotecă, le-am trecut prin mână, le-am cântărit în suflet. Şi am reînceput să citesc.
Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. Oamenii au dat uitării adevărul acesta. (Antoine de Saint-Exupery)
Regăsirea noastră e despărţirea unui an de destinul nostru. Bine aţi revenit, dragii mei ! Şi anul ăsta vom asculta folk şi rock, vom depăna amintiri şi vom inventa seriale. Deocamdată, ninge... Ninge peste buze, ninge peste pleoape, ninge peste îngeri, ninge peste văi, ninge peste clopot, ninge peste ape, ninge incredibil peste ochii tăi.
©Template by Dicas Blogger.