Doru Stănculescu - Maria si marea
Şi chiar dacă e zi, albastru nu mai poate fi.
Prea alb a fost. Nu are rost. Doar cerul are adăpost...
Urmasul demn al unui suflet care simte folk si al unei inimi care bate rock
Şi chiar dacă e zi, albastru nu mai poate fi.
Prea alb a fost. Nu are rost. Doar cerul are adăpost...
În 1975, compozitorul Radu Şerban a convocat-o pe Margareta la o discuţie privind festivalul de la Mamaia. După ce au repetat, stabilind tonalitatea, i-a dezvăluit surpriza: "Aş vrea să cânţi în duet cu Marina, timbrul ei înalt cu vocea ta gravă se armonizează perfect".
E primul album de muzică franţuzească din viaţa mea. Cel lângă care am deschis ochii, sedus de vocea plină şi caldă, de privirea tristă de pe coperta roşie pusă de Electrecord...
Acum ştiu că e vorba de un album numit "Ils ont changé ma chanson", lansat în 1970, cu influenţe greceşti. Şi care m-a făcut să iubesc o melodie a lui Cat Stevens, despre care atunci nu ştiam, evident, nimic.
Playlist (n-am găsit decât 8 din 11)
# Ils ont changé ma chanson
# Si c'était à refaire
# Mon frère le soleil
# Les jardins de Marmara
# Diable de temps
# Darla dirladada
# Une jeunesse
# Lady d'Arbanville
# Pour qui pour quoi
# Entre les lignes entre les mots
# Ram dam dam
(Pentru că cineva a spus că acest blog i-a reamintit de un concert Karma...)
De 17 ani, trupa gălăţeană Karma (Tică Lumânare şi Adi Sebe) cântă la festivaluri şi prin cluburi. Multe dintre piesele lor sunt binecunoscute pasionaţilor de muzică folk, bătrâni şi tineri. Cântece precum Vantul, Poate, Rochia uşor sau Singuratate ne aduc aminte de munte, de chitara din jurul focului, de cabanele în care ne-au purtat tinereţile.
Preferata mea e, totuşi, asta:
Un cântec compus de Springsteen, special pentru Elvis Presley, dar pe care "Regele" n-a mai apucat să-l interpreteze.
La radio se aude în mod constant varianta The Pointer Sisters, din 1978.
Bruce Springsteen l-a înregistrat abia în 1986, după ce l-a "încercat" în turnee.
Majay Gyozo la "Folk You" 2006. Patru cântece pe versuri de Adrian Păunescu. Hai să mergem într-o seară într-o crâşmă ordinară, să nu mai ştiu nimica, să nu mai ştiu ce-i frica, doar dragostea s-o stiu. Căci vreau o sanie, un cal şi un colind, căci în faţa dragostei şi a morţii, redevenim copii...
...aşa că, într-o dimineaţă de martie, m-am hotărât să resuscitez o "jucărie" de-a mea, numită Suflet folk, inimă rock. S-o transform dintr-o galerie audio-video într-un loc în care se ascultă şi se discută muzică bună. La cafeaua de dimineaţă, la ceaiul de după-amiază, la vinul sau berea de seară...
Şi cum Dinu Olăraşu are bunul obicei de a deschide sesiunile folk de la malul mării din ultimii ani, să-i acordăm onoarea de a deschide şi acest blog.
.
©Template by Dicas Blogger.