Valentin Moldovan - Apus de soare
E iarăşi 22 decembrie, iar sufletul nostru se înghesuie într-o cameră înfrigurată, puţin încălzită de la apusul acela de istorie...
Urmasul demn al unui suflet care simte folk si al unei inimi care bate rock
E iarăşi 22 decembrie, iar sufletul nostru se înghesuie într-o cameră înfrigurată, puţin încălzită de la apusul acela de istorie...
Iarna şi-a intrat serios în drepturi, aşa că, în dimineaţa asta, nu servim folk la cafea, ci puţin rock de sezon...
În sfârşit, a nins ! Iarna ne şopteşte din nou zăpezi, făcându-ne cu ochiul, în încercarea de a ne transforma tristeţea iremediabilă în gând poznaş de joacă.
Deşi influenţat destul de mult de stilul AC/DC, a fost supranumit "primul album hard-rock din istoria muzicii româneşti". Nu ştiu cum a fost atunci, dar pot sa presupun că vocea lui Cristi Minculescu a fost pentru societatea orwelliană a acelor ani un şoc la fel de mare ca cel pe care l-a avut America la auzul tonalităţilor abordate de Robert Plant la începutul anilor '70.
1. Doar pentru voi
Piesă "cuminte" din punct de vedere al versurilor, deşi instrumentaţia şi vocea solistului anunţau un album foarte necesar în peisajul rock de atunci.
2. Trenul fără naş
Un adevărat imn al unei generaţii care-şi stăpânea cu greu mugurii rebeliunii.
3. Pe ape
"Hells Bells" în variantă românească...
4. La popas
O piesă mai elaborată, o voce mai înaltă ca oricând...
5. Cei ce vor fi
Sincer, nu ştiam că versurile sunt ale lui Mircea Dinescu. Mai e puţin, mai e un pic, până la marele nimic...
6. Spre ziuă
Piesa politică, impusă de cerberii cenzurii, despre lumină şi pace.
7. Noaptea
O baladă rock românească. Poate chiar prima...
8. Iris
Semnătură peste timp şi simbol al legăturii cu fanii.
Când totul e zădărnicie şi lumea-şi strigă în mod neîncetat amarul, reţine flacără în suflet pentru ca trecerea ta prin lume să păstreze, în chip elegant şi tandru, o fărâmă de rost. În dimineaţa asta, vreau să ascultaţi vocea unui om care continuă să trăiască printre noi cu îndemnul său spre lumină...
Reîncepe plânsetul copacilor retezaţi pentru plăcerea noastră. Cât ascultaţi colindul, mă duc să scot din debara bradul de plastic...
Nu e chiar vorba despre faptul că am tremurat de frig azi-noapte între pereţii de beton... Până ascultaţi melodia, mă îndrept cu paşi mari spre ibricul mustind de cafea aburitoare.
Azi-dimineaţă, am chef de un cântec de dragoste. Să-mi las privirea călcată de paşii iubitei, să mă simt robit de uimire, să ard întru împărţirea luminei, să curg, să cânt...
O piesă deja clasică, într-un registru folk, neobişnuit...
În dimineaţa asta, mă simt puţin pierdut în spaţiu. Nimic nu pare a se materializa, mă simt împins de colo-colo într-o masă lăptoasă de aşteptare şi indiferenţă...
Dacă m-ai vedea cum stau şi nu respir,
Uscat şi imobil, captiv în inutil
Umbra mea ar fi cadoul de o zi...
Mai întâi a fost naşterea lui Jim Morrison, care nu va muri niciodată...
O înregistrare de excepţie, "Back Door Man".
Hey, all you people that tryin' to sleep,
I'm out to make it with my midnight dream, yeah,
'Cause I'm a back door man.
Apoi, moartea lui John Lennon, care nu se va mai naşte niciodată...
Un cântec despre matriţele în care ne înghesuie societatea.
As soon as you're born they make you feel small
By giving you no time instead of it all
Till the pain is so big you feel nothing at all
A working class hero is something to be
A venit iarna și ești tot nedumirit: să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit...
Trăim dimineţi în care lumina păleşte sub umbra frigului, iar sufletul omului se chirceşte în zăvoi de ceaţă, în aşteptarea unei sclipiri de soare... Haideţi să nu ne mai încălzim în pasiuni care nu sunt ale noastre şi să acceptăm că singura certitudine e succesiunea anotimpurilor. Şi că fiecare dintre aceste perindări poate avea şi părţi pozitive. O iarnă frumoasă vă doresc !
Concluzia firească a unor luni insipide de campanie electorală cu final incredibil de aşteptat. Chiar dacă, în sine, e o lamentaţie, eu zic să-i dăm în mama lor preţ de un cântec, apoi să ne vedem de treabă. Bună dimineaţa !
Stefan Hrusca - Clopotul reintregirii
Phoenix – Omule, cine eşti tu?
Piesa face parte din coloana sonoră a filmului "Agentul straniu", în regia lui Savel Stiopul. Pasajul muzical este realizat pe sintetizatorul Moog al claviaturistului Günter Reininger şi va fi reluat în "Zoomahia".
Mondial – Patida-dam-dam
Ultima apariţie discografică Mondial, lansată într-o perioadă în care trupa era pe o pantă descendentă. E singura înregistrare „oficială” în componenţa Iuliu Merca, Filip Merca, Nicu Enache şi Puiu Haţeganu.
Magic – Paşi pierduţi
Sunet britanic, originar din Mediaş. Interpretarea plană este parţial atenuată de ştiinţa instrumentelor.
Progresiv TM – Crede-mă
Grupul timişorean este cea mai vie şi mai coerentă prezenţă de pe această compilaţie, iar piesa de mai sus are ritmuri ce amintesc întrucâtva de Deep Purple şi Uriah Heep.
Stereo – Copii ai vieţii
Chitara lui Adrian Ordean transformă lipiturile şi mimetismul de influenţe într-un sunet postmodernist.
Progresiv TM – Acest pămînt
Experimental Q – Flori
Piesă foarte lucrată, cu o aplecare spre jazz în părţile instrumentale.
Roşu şi Negru – Imnul copiilor
O piesă pop cât se poate de "politically correct", inclusiv din punctul de vedere al ritmului.
Savoy – Pe o rază de lumină
Compoziţia lui Marian Nistor este potenţată în mod spectaculos de vocea Păuniţei Ionescu, "doamna albă cu vocea neagră" a anilor '70-'80.
Cristal – Clipa de aur
Sau vocea lui Vasile Şeicaru pe atmosferă de jazz-rock şi cafe concerto.
Documentare realizată pe Wikipedia şi pe Muzici şi faze.
Împotmolirea din trafic se datorează şi trenului care nu mai vine...
O versiune mai lentă a unei piese ce seamănă cu un plânset revoltat.
În ziua când va fi să vii, îți voi ieși cântând în cale
Şi ochii grei de vindecare privindu-te vor amuți...
Considerat de mulţi drept precursorul formaţiei Beatles, dar adeseori ignorat de posturile de radio, Sir Cliff Richard are şi reputaţia unui producător de vin. El deţine o cramă în sudul Portugaliei şi produce o gamă de vinuri numită Vida Nova. Diseară, va închina un pahar în cinstea celei de-a 69 aniversări.
Am fost atras de vocea şi chitara aceasta, care trasează în creierul celui care ascultă autostrăzi vibrante de sânge şi emoţii... E o veste bună că în România se mai cântă şi din suflet.
Piesa participă la Global Battle of Bands. Puteţi s-o votaţi aici, dar trebuie să vă înregistraţi mai întâi.
Adio, Mary Travers...
Cu Richie Havens a început Woodstock. A vrăjit mulţimea timp de aproape trei ore (şi pentru că i s-a spus să stea mult pe scenă, până se strâng toţi spectatorii), iar după ce a terminat melodiile a improvizat un cântec bazat pe “Motherless Child”, care a devenit "Freedom", considerat acum imnul unei generaţii.
Joan Baez a primit o chitară havaiană de la un prieten al tatălui ei. A învăţat patru note, cu care putea interpreta piese rhythm & blues, muzica în vogă pe atunci. Părinţii nu voiau ca ea să cânte, ca să nu cadă în patima drogurilor. La opt ani, l-a văzut pe Pete Seeger în concert. De atunci, istoria folkului american n-a mai fost niciodată aceeaşi.
Santana a fost cel mai prost plătit artist de la Woodstock. De fapt, trupa lui a fost chemată să cânte în deschidere la recitalul Grateful Dead şi a primit numai 600 de dolari. 40 de ani mai târziu, o bucăţică din spiritul acelei vremi a fost prezentă la Bucureşti.
Canned Heat au sosit cu elicopterul la Woodstock şi au cântat în a doua zi a festivalului, la apus.
Concertele lor, expresie vie a improvizaţiei muzicale, îi făceau pe cei de la Grateful Dead diferiţi de alte trupe aflate în turneu. Ei nu repetau niciodată şi nicio prestaţie nu semăna cu alta.
Înregistrarea de mai jos e una foarte rară. Cei de la Creedence Clearwater Revival n-au dorit ca ea să fie mediatizată, din cauza felului în care sunau la ora aceea matinală. Publicul, care îşi petrecuse noaptea cu Grateful Dead, era tăcut şi adormit.
Woodstock n-a fost o afacere bună pentru Janis Joplin. Nevoită să aştepte zece ore, şi-a omorât timpul injectându-şi heroină şi bând alcool. Când a ajuns pe scenă, era praf. La fiecare notă, publicul s-a întrebat dacă va reuşi să termine concertul.
Poate cel mai izbitor element al cântecului de mai jos sunt versurile, considerate unele dintre cele mai rafinate afirmaţii rebele din istoria rockului. Tonul imprimat de formaţia The Who anticipează mişcarea punk-rock. "Sper să mor înainte de a îmbătrâni", nu ?
Jefferson Airpane a cântat la prima oră. Peste ani, cei care au urcat pe scenă, nu-şi mai aduceau aminte ce-au făcut mai exact la Woodstock.
Joe Cocker i-a convins pe organizatori să-l înscrie pe lista festivalului. Au cântat mai multe cântece, au interpretat într-un registru original "With a Little Help from My Friends", apoi au fost întrerupţi de o ploaie torenţială. "A fost ca o eclipsă, o zi cu totul specială", spune Cocker.
Crosby, Stills & Nash au primit botezul focului la Woodstock. Mai târziu, când au înregistrat cântecul "Woodstock" al lui Joni Mitchell, au devenit o trupă recunoscută.
Vremea proastă şi problemele logistice au făcut ca recitalul lui Hendrix să aibă loc abia luni dimineaţa. A cântat timp de două ore, alături de "Gypsy Sun and Rainbows", cea mai lungă prestaţie live din viaţa lui. Memorabilă rămâne versiunea în care a cântat The Star Spangled Banner, imnul SUA.
Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.
O încurajare pentru cei care se tem de eşec (în dragoste şi-n alte domenii)...
Some say love, it is a hunger
An endless aching need
I say love, it is a flower
And you, its only seed
"Sunt lucruri pe care le ştim şi lucruri pe care nu le ştim.
Şi între ele există uşi." (Jim Morrison)
Eu ştiu cât sunt de efemer,
Un fulg în vânt dar, până pier,
Vreau să te cant, un cântec sfânt
Cum n-a sunat mai minunat
Nici pe pământ și nici în cer.
În 1926, Gheorghe Pantazi, un lăutar din Tulcea, cunoscut sub pseudonimul Georges Boulanger, a scris o piesă de salon, "Avant de mourir", considerată unul dintre cele mai triste cântece scrise vreodată. În 1939, Jerry Kennedy descoperă cântecul, îi adaugă versuri şi o înregistrează cu trupa "The Ink Spot". Iar în 1956, tot el îi descoperă pe "The Platters", cărora le încredinţează piesa ce avea apoi să domine toate topurile din acea vreme, detronându-l chiar şi pe Elvis Presley.
Alături de Iggy Pop, Chrissie Hynde şi Vanessa Paradis...
Nu e reclamă la CEC, ci la zilele din adolescenţă, când ascultam înfrigurat folk...
Joe Cocker cântă Beatles, cu ajutorul prietenilor Brian May şi Phil Collins...
Cher ne încântă cu o baladă despre un gangster de legendă...
Şi chiar dacă e muzică "mai uşoară", nostalgia e, într-adevăr, canalie...
Frank Sinatra (decedat pe 14 mai 1998). "Iau foaia cu versurile. Fără muzică. Mă uit la ea ca la un poem. Încerc să înţeleg punctul de vedere al persoanei aflate în spatele cuvintelor, să-i înţeleg emoţiile. Apoi, interpretez alături de orchestră, fără microfon, ca să observ aranjamentul muzical. Pe urmă, cânt pur şi simplu. Dacă iese bine, am terminat." Sunt cuvintele unei persoane care a înregistrat "My Way" într-o singură "dublă".
Bobby Darin (născut pe 14 mai 1936) a fost unul dintre cei mai "inimoşi" cântăreţi de rock&roll din anii '60. Inima lui fragilă nu l-a împiedicat să înveţe să cânte la câteva instrumente, să pună pariu că va obţine succes cu o melodie numită "Splish Splash" şi să-l susţină pe Robert Kennedy, după a cărui asasinare a protestat prin două albume.
Patrick Bruel (născut pe 14 mai 1959). Fotbalist, cântăreţ, actor... Ei bine, e chiar şi un pasionat de pocher. A obţinut chiar şi un titlu mondial la un concurs desfăşurat în Europa (titlu nerecunoscut de americani), învingând alţi 111 de jucători. În 2006, a publicat un DVD cu secretele jocului.
I'm a-thinkin' and a-wond'rin' all the way down the road
I once loved a woman, a child I'm told
I give her my heart but she wanted my soul
But don't think twice, it's all right
Nu-l chema George, dar astăzi ar fi împlinit 73 de ani. Cătrănită de pierderea unei soţii şi a doi copii, inima lui Roy Orbison a încetat să mai bată în 1988. Numai cei singuri înţeleg...
Dieu est un fumeur de havanes, tout près de toi, loin de lui
J'aimerais te garder toute ma vie, comprends-moi ma chérie
Tu n'es qu'un fumeur de gitanes et la dernière je veux
La voir briller au fond de mes yeux, aime-moi nom de Dieu
Uşa-n loc va-ngheţa şi nimic nu va fi,
Ca un fum de ţigară voi trece în sus
Unde stelele sunt, unde oamenii nu-s,
Am să-ţi spun bună seara, deşi va fi zi.
S-a născut pe 8 aprilie, acum 80 de ani şi a murit la 8 zile după naşterea mea. Jacques Brel...
Alors, sans avoir rien
Que la force d'aimer,
Nous aurons dans nos mains,
Ma mie, le monde entier
Doar muzică, fără politică. De la două lacrimi gemene dispărute prematur, asemenea autorului versurilor...
N-avea decât vârsta la care-ţi doreşti o iubire romantică, dar avea vocea pentru un cântec care a făcut istorie. Gigliola Cinquetti, nepoata unui tenor de la Scala din Milano...
În 1991, ea şi Toto Cutugno (singurii italieni care au câştigat vreodată concursul Eurovision), transformă legenda într-un duet...
Şi chiar dacă e zi, albastru nu mai poate fi.
Prea alb a fost. Nu are rost. Doar cerul are adăpost...
În 1975, compozitorul Radu Şerban a convocat-o pe Margareta la o discuţie privind festivalul de la Mamaia. După ce au repetat, stabilind tonalitatea, i-a dezvăluit surpriza: "Aş vrea să cânţi în duet cu Marina, timbrul ei înalt cu vocea ta gravă se armonizează perfect".
E primul album de muzică franţuzească din viaţa mea. Cel lângă care am deschis ochii, sedus de vocea plină şi caldă, de privirea tristă de pe coperta roşie pusă de Electrecord...
Acum ştiu că e vorba de un album numit "Ils ont changé ma chanson", lansat în 1970, cu influenţe greceşti. Şi care m-a făcut să iubesc o melodie a lui Cat Stevens, despre care atunci nu ştiam, evident, nimic.
Playlist (n-am găsit decât 8 din 11)
# Ils ont changé ma chanson
# Si c'était à refaire
# Mon frère le soleil
# Les jardins de Marmara
# Diable de temps
# Darla dirladada
# Une jeunesse
# Lady d'Arbanville
# Pour qui pour quoi
# Entre les lignes entre les mots
# Ram dam dam
(Pentru că cineva a spus că acest blog i-a reamintit de un concert Karma...)
De 17 ani, trupa gălăţeană Karma (Tică Lumânare şi Adi Sebe) cântă la festivaluri şi prin cluburi. Multe dintre piesele lor sunt binecunoscute pasionaţilor de muzică folk, bătrâni şi tineri. Cântece precum Vantul, Poate, Rochia uşor sau Singuratate ne aduc aminte de munte, de chitara din jurul focului, de cabanele în care ne-au purtat tinereţile.
Preferata mea e, totuşi, asta:
Un cântec compus de Springsteen, special pentru Elvis Presley, dar pe care "Regele" n-a mai apucat să-l interpreteze.
La radio se aude în mod constant varianta The Pointer Sisters, din 1978.
Bruce Springsteen l-a înregistrat abia în 1986, după ce l-a "încercat" în turnee.
Majay Gyozo la "Folk You" 2006. Patru cântece pe versuri de Adrian Păunescu. Hai să mergem într-o seară într-o crâşmă ordinară, să nu mai ştiu nimica, să nu mai ştiu ce-i frica, doar dragostea s-o stiu. Căci vreau o sanie, un cal şi un colind, căci în faţa dragostei şi a morţii, redevenim copii...
...aşa că, într-o dimineaţă de martie, m-am hotărât să resuscitez o "jucărie" de-a mea, numită Suflet folk, inimă rock. S-o transform dintr-o galerie audio-video într-un loc în care se ascultă şi se discută muzică bună. La cafeaua de dimineaţă, la ceaiul de după-amiază, la vinul sau berea de seară...
Şi cum Dinu Olăraşu are bunul obicei de a deschide sesiunile folk de la malul mării din ultimii ani, să-i acordăm onoarea de a deschide şi acest blog.
.
©Template by Dicas Blogger.